Un cablu de fibra optică este un cablu care conține una sau mai multe fibre optice care servesc conducerii luminii. Fibrele optice sunt în general acoperite individual cu straturi de plastic și conținute într-un tub de protecție adecvat mediului în care va fi montat cablul. Cablurile fibra optică au o largă utilizare, mai ales în telecomunicații, fiind un mediu de transmitere a semnalului pe distanțe mai mari și lărgimi de bandă mai mari decât cablurile tradiționale din domeniul telecomunicațiilor. Alt avantaj pentru cabluri fibră optică îl reprezintă faptul că nu sunt influențate de interferențele electromagnetice, astfel că transmiterea semnalului se face cu pierderi mai mici. Semnalul transmis este, de fapt, lumina dirijată prin miezul fibrei optice cu ajutorul reflexiei interne totale. Pentru a păstra semnalul optic în miez, indicele de refracție al miezului trebuie să fie mai mare decât cel al tecii. Limita dintre miez și teacă poate fi fie abruptă, în fibra cu salt de indice, fie gradat, în fibra cu indice gradat.
Un cablu de fibră opticăeste compus dintr-un miez înconjurat de un strat de substanță (manta), la care se adaugă o izolație și un tub central umplut cu gel hidrofug pentru a proteja fibra de contactul cu apa. La final, cablul se poate arma, pentru a-l feri de riscurile din mediul exterior (rozătoare, utilaje de construcții, alte animale).
Materialul pentru manta este specific aplicațiilor. Materialul determină robustețea mecanică, îmbătrânirea datorată UV, rezistenței la produse petroliere etc. Mantaua este în general codificată pe tresa cablurilor într-un cod al culorilor, pentru a indica tipul de fibră folosită. Conectorii cu carcasă de plastic folosesc aceleași coduri de culori.
Prelungirea (conectarea) cablurilor fibră optică este o operație mai complexă decât aceea de conectare a cablurilor electrice, deoarece necesită o tăiere precisă a capetelor fibrei optice, urmată apoi de lipirea propriu-zisă, fie prin sudură mecanică rapidă, fie prin sudarea cu arc electric.
Cablurile de fibră optică pot fi clasificate, într-o primă fază, în fibre multimodale (MMF Multi Mode Fiber), care suportă mai multe căi de propagare sau moduri transversale și în fibre optice monomodale (SMF Single Mode Fiber). Fibrele multimodale au, de regulă, un diametru mai mare al miezului și sunt utilizate în comunicații pe distanțe mai scurte și în aplicații în care trebuie transferată multă putere. Fibrele monomodale se utilizează pentru comunicații pe distanțe de peste 550 m.
După destinație, cablurile fibră optică se mai pot clasifica în:
a) Cablu fibra optica de exterior - acesta este, de regulă, un cablu monomodal SMF, cu una sau mai multe fibre optice ce poate fi îngropat (dacă este prevazut cu protecție antirozator) sau instalat în canale speciale. La rândul său, poate fi un cablu fibră optică internet sau un cablu fibră optică FTTH (Fibre To The Home)
b) Cablu fibră optică de interior - acesta poate fi un cablu de fibră optică monomodal (SMF) sau mmulimodal (MMF)
c) Cablu fibră optică universal sau universal cu manta LSZH - un cablu de fibră optică universal care poate fi folosit pentru a conecta echipamente de telecomunicații atât la interior cât și la exterior (cablu fibră optică de exterior).
d) Cablu fibră optică special - cum ar fi, de exemplu, fibra optica breakout, patchcord, cablu fibra optica mufat sau cablu internet fibra optică.
